Incep scurta istorioara prin a asigura Fam. Radu(Elena si Gelu)ca "simplul fapt" ca bucuria de a fi fost martorii incununarii dragostei dintre ei nu a fost, este si va fi umbrita de cele ce urmeaza.
In seara zilei de 23 mai 2009 am avut (nu numai eu) neplacuta experienta de a calca intr-un loc in care, cu siguranta, nu voi mai calca niciodata: Casa Voicu de Berceni.
Ajuns in apropiere, parchez in afara curtii localului urmand sa caut un loc de parcare in incinta. Gasesc unul in curtea din spate(invaluita de o bezna de cimitir comunal), si merg sa aduc masina. Insa trecand pe vastele alei pe care de-abia isi face loc o masina, trecand peste un canal(situat chiar pe traiectoria rotilor, deci imposibil de evitat) simt cum ma scufund. Cobor din masina(nestiind ce s-a intamplat) constat ca accesoriul ravnit de "fiaaaare veeeechi luaaaam" din zona era la verticala intre roata si aripa. Dupa repozitionarea acestuia(in prealabil l-am scos), trec in acelasi mod cu roata spate(masochist) canalul(poate accesul spre crama dar care imprastia miresme deloc imbietoare) . Cand Re-rearanjam peisajul, trece un angajat al localului care ma anunta ca oricum demersul meu e inutil, nefiind singurul care cade in capcana. Apoi imi fac curaj si intru in localul cu aspect exterior de camin de nefamilisti impodobit chicios. Accesul la "salonul" de la etaj (unde voi petrce noaptea dintre 23 si 24 mai) se face pe o scara(de tranzitie intre una de pod de C.A.P. si una acceptabila). Salonul arata acceptabil cu cateva minusuri:ringul de dans cu predispozitie la hore supraetajate, mese cu scaune idem (avand contact fizic cu vecinul de sex opus, sau mai rau, de acelasi sex) si a faptului ca era asezonat cu "chelneri", la ultimii urmand a face referire in cele ce urmeaza.
Ma asez la masa, in vederea integrarii in atmosfera. Prima constatare: nu am pahar de nici o natie. Cer unul primei chelnerite ce-si face aparitia prin zona (dupa vreo 10 minute). Aceasta se scuza spunand ca au fost niste copii la masa inainte de venirea mea si le-a luat, fiind folosite(ca de inlocuire se invata in semestrul lipsa de la Scoala de ospatari). Setea mea(de lichide inofensive, fiind cu masina) mai avea de indurat cca 30 min si o noua interpelare a Mariei Sale "Regele Ospatar". Vine si aperitivul, punctul slab al designerului gastronom, cu aspect de festin in vederea vesnicei pomeniri(cred ca cel mai mult s-a chinuit la vinetele la casoleta by Vico ce-ti bulverseaza papilele gustative obisnuie cu "la mama, acasa"). Dupa cateva reprize de dans si imortalizare a momentelor petrecute cu prietenii(intrerupte ambele de ceata de ospatari care se voiau in centrul atentiei brazdand in lung si in lat sarbele si cadrele cameramanului si fotografilor fie angajat sau de ocazie) ma intorc la masa si suurpriizaaa. Vajnicii manuitori de tava si stergar imi luasera recipientul pentru care ma luptasem pret de aproape un ceas in ciuda setei acumulate pe ringul de dans. Interpelez un ospatar cu aspect de valutist de periferie(despre care spre zori aveam sa aflu ca e seful de sala) obtinand din nou promisiunea ca voi beneficia in curand de un pahar. Dupa o ora aveam impresia ca m-am inscris la Dacia 1300 sau Telecolor, avand noroc cu milostiva consoarta ce mi-a ostoit setea. Restul sortimentelor de hrana s-au inlantuit fara vreun eveniment (poate doar maioneza roz-Solcanu, la naiba...) spargand monotonia. Poate doar vreun ghiont ospataresc simtit in coaste la ceas de hora iti aducea aminte ca te afli intr-un loc special: "Welcome to Voicu's House/ De-ti da sangele pe nas...". Intre timp imi procurasem un pahar prin forte proprii, de la bar, pentru a nu da peste cap foaia de parcurs a din ce in ce mai molcomilor plimbatori de farfurii cu ochii din ce in ce mai impaienjeniti(mai spre dimineata vor dedubla aparenta ostenire cu "oboseala" de natura bahica).
O alta intamplare a ostenilor lu' Voicu este legat de momentul sosirii tortului. Orchestra se pregatea cu marsul, miri, nasii, invitatii, asemenea dar vajnicii cascadori ai rasului, evident, aceeasi chelneri, se joaca din nou cu voia noastra buna, intra cu tortul cu lumanarile aprinse fara nici un semnal catre orchestra(al carei mars trebuia sa fie declick-ul pentru toti, inclusiv cameramanul si fotograful pacaliti de pasul la off-side facut de sugubetele gazde vitrege). Ca si cum nu era de ajuns, capul luminat al ospatarimii crede de cuvinta in a arunca pisica moarta in curtea orchestrei, "apreciindu-i" pe componenti cu un "Sunteti prosti, ma!". Acesta avea sa fie doar primul episod in etalarea inaltului grad de educatie slefuit la inaltele scoli pe unde distinsul a sarit gardul. Dar aici o parte din vina o au si insurateii ce au asigurat prea indestulator whisky, iar ospatareii crezand ca dupa criza financiara va veni inevitabil prohibitia, s-au adapat, ca ce-i in mana(a se citi esofag, ficat...) nu-i minciuna.
Dar circul de-abia acum incepea(dupa plecarea majoritatii invitatilor)ramanand doar rude si prietenii apropiati(parca presimtind ca neamu' lu tirbuson strikes back). Iar actorul principal in nedoritul show avea sa fie chiar el, zeul cu nume si ten de violonist celebru, "domnul" dupa casa (bordei cu moralitate de bordel) cu acelasi nume: voicu(nu e greseala dar substantivele din ce in ce mai comune care ne sufoca zi de zi se scriu cu litera mica). Venind inevitabilul moment in care omul mai pleaca si acasa, organizatorii se duc la voi cu(mine va puneti?) sa confrunte nr de invitati si implicit de tacamuri ce urmeaza a fi platite nemteste. Dar bulibasa de Berceni zice ca nu stie germana si ca trebuie platite 170 de tacamuri desi au fost 137 de invitati. La pretul piperat perceput pentru o bodega de Berceni, speculantul de evenimente urma sa-i usureze pe presupusii naivi de aproape 100 de milioane de lei in moneda veche, luandu-le dijma, practic tot beneficiul. Cerandu-i-se socoteala acesta devine agresiv in limbaj, urland(de-a speriat toate gainile ce-i umpleau curtea provenind probabil din ocupatia principala a individului, cea de gainar) si gesticuland, etalandu-si ghiulul(editie limitata, cupru veritabil, hand-made de piulitza by Rahova). Incep jignirile in stanga si in dreapta, desfasurarea de forte crescand inclusiv cu mariile lor, supusii bijnitarului si puradelul si piranda acestuia. Grobianul voicu continua reprezentatia si in "marinimia" lui scade pretentiile la 160 buc. tacamuri. Vazand ca interlocutorii nu sar de bucurie, continua cu jignirile(mai ales la adresa "negociatorului" principal, Sergiu, fratele miresei, care a avut o stapanire ce l-a scos din sarite pe urangutan, dar si a "avocatei parate" ce a facut referire la contractul-singurul act scris, incheiat pentru 120 de tacamuri, pe care a amenintat-o sec, asa ca din capul lui, tot sec dar plin de vin ashijderea: "Ne vedem la Curtea Suprema" omul fiind atat de plin de aspiratii cat sa "arda" etapele) presarate cu amenintari(unde-am ajuns?!) la adresa mirelui (magazioner la Rapid si Nationala) spunandu-i ca vorbeste el cu George(Copos) sa-l aranjeze (ca n-a inghitit galusca servita de el). Deasemenea ginerele(care oricum ii baga o caruta de bani in buzunarul fostului sef de sala de bodega comunista) a fost acuzat ca jucatorii Rapidului au plecat din cauza lui(servindu-le doar o sticla din vinul lui rosu de buturuga la pret promotional de 370.000 de lei, restul bauturii cu vin alb fiind aduse de nuntasi). Asa de rau s-au simtit jucatorii Rapidului ca au stat 5-6 ore(desi suparati de infrangerea 0-3 acasa cu Craiova). Vazand ca "filantropul" voicu scade ingrijorator pretentiile pana la 145 de tacamuri, recuperatorul Sergiu contraataca. Sa se numere sticlele goale de bautura adusa de nuntasi (avand in vedere ca s-a cerut pastrarea lor inca de la inceput, faptul fiind oricum uzitat la evenimente in afara top 300 Capital). Cap de bivol adapat bahic, seful de sala, incepe sa se jure(pe copiii altora) ca el aproape ca a adus de acasa, voicu rage iar, fiind implorat de piranda sa-si protejeze corazonul ca aproape ca nu-i ajunge cat a manglit in seara asta sa-l vulcanizeze. Dar lui voicu ii vine o idee demna de un intreg stabor. Invrajbirea slugilor (iobagii) impotriva celor prezenti. Ii pune sa caute in gunoi. Asa impusca doi iepuri: ii si umileste in vederea evidentierii sefului in satra. Asa ca ii trimite la originile lui(tomberoanele din fundul curtii). In sala se vor numra sticlele ramase. Seful de sala supervizeaza si cere pe cineva din tabara atat de adversa, subsemnatul fiind cel care scrie(pixul semanand cu gatul de sticla dar nefiindu-i atat de folositor). Imi arunca un "Scrie!" apasat. Ridic privirea mai apasat decat imperativul slugoiului sef, suficient cat sa restabilesc distanta. Este de prisos sa reamintesc faptul ca prada insalubra de sticle nu a fost indestulatoare si ca logic, gandind la faptul ca mai mult de jumatate din invitati au fost femei si in plus, unii barbati erau cu masinile si nu au baut un strop(printre care ma numar) si cantitatea lipsa ca fiind mai mare decat cea consumata la alta nunta la care am participat(cu numar aproape dublu de invitati ce au plecat in majoritate nemaistiind adresa de resedinta). In cele in urma neanderthalianul (tocmai coborat din copac) za voicu(engleza - articulat sau romana - padure) s-a recunoscut invins, mai ales de Fam. Cosma Jr.(in fata carora marturisesc azi, imi scot palaria si raman vesnic fara).
Inainte de concluzie, cobor doar o clipa la nivelul voicului si ii dedic melodia Parazitilor "De ziua ta" care poate fi lesne si un imn al casei (de toleranta) voicu. Toleranta poate si din partea celor ce trebuie sa-si faca meseria in tara asta astfel incat dejectii precum voicu sa-si gaseasca locul: in latrina la Rahova si nu in Registrul Comertului. Morala: Daca munciti fiecare banut pe care il investiti intr-un eveniment fericit din viata voastra, cascati bine ochii caci la fiecare cotitura e un "domn" si o "casa" voicu in care se duc cat ai clipi, ca intr-o gaura neagra banii vostri. Ma voi gandi de doua ori inainte sa trec pe Emil Racovita nr.3 sa nu gasesc un urangutan cu cagula si ghiul peste manusile chirurgicale amenintand trecatorii: "Tacamul sau viata!". Si imi cer scuze fata de cei naivi care mai scriu pe diverse forumuri ca la voicu & co. l-au apucat pe Dumnezeu(scuze deasemenea pt. alaturare) de un picior si chiar recomanda altora. Multumesc celor cu rabdare sisifica de a citi pana la capat pledoaria impotriva imposturii a cuiva neutru, detasat de "fenomen". Iubiti-va fara masura dar cu ochii-n patru.
In seara zilei de 23 mai 2009 am avut (nu numai eu) neplacuta experienta de a calca intr-un loc in care, cu siguranta, nu voi mai calca niciodata: Casa Voicu de Berceni.
Ajuns in apropiere, parchez in afara curtii localului urmand sa caut un loc de parcare in incinta. Gasesc unul in curtea din spate(invaluita de o bezna de cimitir comunal), si merg sa aduc masina. Insa trecand pe vastele alei pe care de-abia isi face loc o masina, trecand peste un canal(situat chiar pe traiectoria rotilor, deci imposibil de evitat) simt cum ma scufund. Cobor din masina(nestiind ce s-a intamplat) constat ca accesoriul ravnit de "fiaaaare veeeechi luaaaam" din zona era la verticala intre roata si aripa. Dupa repozitionarea acestuia(in prealabil l-am scos), trec in acelasi mod cu roata spate(masochist) canalul(poate accesul spre crama dar care imprastia miresme deloc imbietoare) . Cand Re-rearanjam peisajul, trece un angajat al localului care ma anunta ca oricum demersul meu e inutil, nefiind singurul care cade in capcana. Apoi imi fac curaj si intru in localul cu aspect exterior de camin de nefamilisti impodobit chicios. Accesul la "salonul" de la etaj (unde voi petrce noaptea dintre 23 si 24 mai) se face pe o scara(de tranzitie intre una de pod de C.A.P. si una acceptabila). Salonul arata acceptabil cu cateva minusuri:ringul de dans cu predispozitie la hore supraetajate, mese cu scaune idem (avand contact fizic cu vecinul de sex opus, sau mai rau, de acelasi sex) si a faptului ca era asezonat cu "chelneri", la ultimii urmand a face referire in cele ce urmeaza.
Ma asez la masa, in vederea integrarii in atmosfera. Prima constatare: nu am pahar de nici o natie. Cer unul primei chelnerite ce-si face aparitia prin zona (dupa vreo 10 minute). Aceasta se scuza spunand ca au fost niste copii la masa inainte de venirea mea si le-a luat, fiind folosite(ca de inlocuire se invata in semestrul lipsa de la Scoala de ospatari). Setea mea(de lichide inofensive, fiind cu masina) mai avea de indurat cca 30 min si o noua interpelare a Mariei Sale "Regele Ospatar". Vine si aperitivul, punctul slab al designerului gastronom, cu aspect de festin in vederea vesnicei pomeniri(cred ca cel mai mult s-a chinuit la vinetele la casoleta by Vico ce-ti bulverseaza papilele gustative obisnuie cu "la mama, acasa"). Dupa cateva reprize de dans si imortalizare a momentelor petrecute cu prietenii(intrerupte ambele de ceata de ospatari care se voiau in centrul atentiei brazdand in lung si in lat sarbele si cadrele cameramanului si fotografilor fie angajat sau de ocazie) ma intorc la masa si suurpriizaaa. Vajnicii manuitori de tava si stergar imi luasera recipientul pentru care ma luptasem pret de aproape un ceas in ciuda setei acumulate pe ringul de dans. Interpelez un ospatar cu aspect de valutist de periferie(despre care spre zori aveam sa aflu ca e seful de sala) obtinand din nou promisiunea ca voi beneficia in curand de un pahar. Dupa o ora aveam impresia ca m-am inscris la Dacia 1300 sau Telecolor, avand noroc cu milostiva consoarta ce mi-a ostoit setea. Restul sortimentelor de hrana s-au inlantuit fara vreun eveniment (poate doar maioneza roz-Solcanu, la naiba...) spargand monotonia. Poate doar vreun ghiont ospataresc simtit in coaste la ceas de hora iti aducea aminte ca te afli intr-un loc special: "Welcome to Voicu's House/ De-ti da sangele pe nas...". Intre timp imi procurasem un pahar prin forte proprii, de la bar, pentru a nu da peste cap foaia de parcurs a din ce in ce mai molcomilor plimbatori de farfurii cu ochii din ce in ce mai impaienjeniti(mai spre dimineata vor dedubla aparenta ostenire cu "oboseala" de natura bahica).
O alta intamplare a ostenilor lu' Voicu este legat de momentul sosirii tortului. Orchestra se pregatea cu marsul, miri, nasii, invitatii, asemenea dar vajnicii cascadori ai rasului, evident, aceeasi chelneri, se joaca din nou cu voia noastra buna, intra cu tortul cu lumanarile aprinse fara nici un semnal catre orchestra(al carei mars trebuia sa fie declick-ul pentru toti, inclusiv cameramanul si fotograful pacaliti de pasul la off-side facut de sugubetele gazde vitrege). Ca si cum nu era de ajuns, capul luminat al ospatarimii crede de cuvinta in a arunca pisica moarta in curtea orchestrei, "apreciindu-i" pe componenti cu un "Sunteti prosti, ma!". Acesta avea sa fie doar primul episod in etalarea inaltului grad de educatie slefuit la inaltele scoli pe unde distinsul a sarit gardul. Dar aici o parte din vina o au si insurateii ce au asigurat prea indestulator whisky, iar ospatareii crezand ca dupa criza financiara va veni inevitabil prohibitia, s-au adapat, ca ce-i in mana(a se citi esofag, ficat...) nu-i minciuna.
Dar circul de-abia acum incepea(dupa plecarea majoritatii invitatilor)ramanand doar rude si prietenii apropiati(parca presimtind ca neamu' lu tirbuson strikes back). Iar actorul principal in nedoritul show avea sa fie chiar el, zeul cu nume si ten de violonist celebru, "domnul" dupa casa (bordei cu moralitate de bordel) cu acelasi nume: voicu(nu e greseala dar substantivele din ce in ce mai comune care ne sufoca zi de zi se scriu cu litera mica). Venind inevitabilul moment in care omul mai pleaca si acasa, organizatorii se duc la voi cu(mine va puneti?) sa confrunte nr de invitati si implicit de tacamuri ce urmeaza a fi platite nemteste. Dar bulibasa de Berceni zice ca nu stie germana si ca trebuie platite 170 de tacamuri desi au fost 137 de invitati. La pretul piperat perceput pentru o bodega de Berceni, speculantul de evenimente urma sa-i usureze pe presupusii naivi de aproape 100 de milioane de lei in moneda veche, luandu-le dijma, practic tot beneficiul. Cerandu-i-se socoteala acesta devine agresiv in limbaj, urland(de-a speriat toate gainile ce-i umpleau curtea provenind probabil din ocupatia principala a individului, cea de gainar) si gesticuland, etalandu-si ghiulul(editie limitata, cupru veritabil, hand-made de piulitza by Rahova). Incep jignirile in stanga si in dreapta, desfasurarea de forte crescand inclusiv cu mariile lor, supusii bijnitarului si puradelul si piranda acestuia. Grobianul voicu continua reprezentatia si in "marinimia" lui scade pretentiile la 160 buc. tacamuri. Vazand ca interlocutorii nu sar de bucurie, continua cu jignirile(mai ales la adresa "negociatorului" principal, Sergiu, fratele miresei, care a avut o stapanire ce l-a scos din sarite pe urangutan, dar si a "avocatei parate" ce a facut referire la contractul-singurul act scris, incheiat pentru 120 de tacamuri, pe care a amenintat-o sec, asa ca din capul lui, tot sec dar plin de vin ashijderea: "Ne vedem la Curtea Suprema" omul fiind atat de plin de aspiratii cat sa "arda" etapele) presarate cu amenintari(unde-am ajuns?!) la adresa mirelui (magazioner la Rapid si Nationala) spunandu-i ca vorbeste el cu George(Copos) sa-l aranjeze (ca n-a inghitit galusca servita de el). Deasemenea ginerele(care oricum ii baga o caruta de bani in buzunarul fostului sef de sala de bodega comunista) a fost acuzat ca jucatorii Rapidului au plecat din cauza lui(servindu-le doar o sticla din vinul lui rosu de buturuga la pret promotional de 370.000 de lei, restul bauturii cu vin alb fiind aduse de nuntasi). Asa de rau s-au simtit jucatorii Rapidului ca au stat 5-6 ore(desi suparati de infrangerea 0-3 acasa cu Craiova). Vazand ca "filantropul" voicu scade ingrijorator pretentiile pana la 145 de tacamuri, recuperatorul Sergiu contraataca. Sa se numere sticlele goale de bautura adusa de nuntasi (avand in vedere ca s-a cerut pastrarea lor inca de la inceput, faptul fiind oricum uzitat la evenimente in afara top 300 Capital). Cap de bivol adapat bahic, seful de sala, incepe sa se jure(pe copiii altora) ca el aproape ca a adus de acasa, voicu rage iar, fiind implorat de piranda sa-si protejeze corazonul ca aproape ca nu-i ajunge cat a manglit in seara asta sa-l vulcanizeze. Dar lui voicu ii vine o idee demna de un intreg stabor. Invrajbirea slugilor (iobagii) impotriva celor prezenti. Ii pune sa caute in gunoi. Asa impusca doi iepuri: ii si umileste in vederea evidentierii sefului in satra. Asa ca ii trimite la originile lui(tomberoanele din fundul curtii). In sala se vor numra sticlele ramase. Seful de sala supervizeaza si cere pe cineva din tabara atat de adversa, subsemnatul fiind cel care scrie(pixul semanand cu gatul de sticla dar nefiindu-i atat de folositor). Imi arunca un "Scrie!" apasat. Ridic privirea mai apasat decat imperativul slugoiului sef, suficient cat sa restabilesc distanta. Este de prisos sa reamintesc faptul ca prada insalubra de sticle nu a fost indestulatoare si ca logic, gandind la faptul ca mai mult de jumatate din invitati au fost femei si in plus, unii barbati erau cu masinile si nu au baut un strop(printre care ma numar) si cantitatea lipsa ca fiind mai mare decat cea consumata la alta nunta la care am participat(cu numar aproape dublu de invitati ce au plecat in majoritate nemaistiind adresa de resedinta). In cele in urma neanderthalianul (tocmai coborat din copac) za voicu(engleza - articulat sau romana - padure) s-a recunoscut invins, mai ales de Fam. Cosma Jr.(in fata carora marturisesc azi, imi scot palaria si raman vesnic fara).
Inainte de concluzie, cobor doar o clipa la nivelul voicului si ii dedic melodia Parazitilor "De ziua ta" care poate fi lesne si un imn al casei (de toleranta) voicu. Toleranta poate si din partea celor ce trebuie sa-si faca meseria in tara asta astfel incat dejectii precum voicu sa-si gaseasca locul: in latrina la Rahova si nu in Registrul Comertului. Morala: Daca munciti fiecare banut pe care il investiti intr-un eveniment fericit din viata voastra, cascati bine ochii caci la fiecare cotitura e un "domn" si o "casa" voicu in care se duc cat ai clipi, ca intr-o gaura neagra banii vostri. Ma voi gandi de doua ori inainte sa trec pe Emil Racovita nr.3 sa nu gasesc un urangutan cu cagula si ghiul peste manusile chirurgicale amenintand trecatorii: "Tacamul sau viata!". Si imi cer scuze fata de cei naivi care mai scriu pe diverse forumuri ca la voicu & co. l-au apucat pe Dumnezeu(scuze deasemenea pt. alaturare) de un picior si chiar recomanda altora. Multumesc celor cu rabdare sisifica de a citi pana la capat pledoaria impotriva imposturii a cuiva neutru, detasat de "fenomen". Iubiti-va fara masura dar cu ochii-n patru.
Un comentariu:
Huh ! Tocmai am fost invitat la un eveniment, la casa voicu!!!!
Trimiteți un comentariu